Un film despre credinta. Despre relatia personajului cu Dumnezeu. Si, mai ales, despre ispite si frica de Dumnezeu.
Personajul principal, Muharrem, este un musulman pios ce traieste o viata simpla si izolata, respectand cu strictete regulile islamului si invinovatandu-se pentru orice mic pacat sau gand necuviincios, mai ales pentru visele erotice pe care nu le putea controla.
Seicul ordinului sufist pe care Muharrem il frecventa, observand ca acesta este un om extrem de devotat credintei, fara sa pice tentatiilor lumesti, ii propune acestuia sa se ocupa de colectarea datoriilor de la chiriasii proprietatilor ordinului. Neputand sa refuze, din acel moment este nevoit sa iasa din lumea pe care si-o crease si sa infrunte atractiile si dilemele morale.
Iar de aici se naste un puternic conflict interior in ceea ce priveste relatia lui cu Dumnezeu. Este terorizat de frica de a nu pacatui (gandurile erotice revenindu-i mereu), de a nu gresi in fata lui Dumnezeu si de a nu putea fi iertat de acesta. Si, zguduit de astfel de cosmaruri interioare, neputandu-se adapta societatii, drumul catre nebunie este destul de scurt.
Exista oare o limita in ceea ce priveste frica de Dumnezeu? Teama aceasta constanta de a nu gresi fata de Creator intareste credinta sau, din contra, il destabilizeaza pe credincios? Va las sa vizualizati filmul si sa descoperiti drama personajului.
Scenele din moschee, care prezinta ritualul sufist (dhikr sau zikr- invocarea lui Allah) sunt, de asemenea, foarte interesante si expresive, unii dintre actori fiind chiar dervisi autentici.
Personajul principal este interpretat de actorul Erkan Can, iar regizorul se numeste Özer Kızıltan. Un interviu cu el in limba engleza, despre acest film, puteti citi aici.
Filmul l-am luat de aici, cu subtitrare in limba engleza. Si il puteti viziona si aici, fara subtitrare.
