Limba Turca

Vocalele

In limba turca vocalele sunt de doua feluri:
1. dure (posterioare): a, ı, o, u
2. moi (anterioare): e, i, ö, ü

Cum am mai amintit, una dintre caracteristicile limbii turce este armonia vocalica, mai precis vocala din sufix trebuie sa se potriveasca cu vocala ultimei silabe din radacina.

Pluralul

Terminatiile pluralului sunt -lar si -ler, in functie de ultima vocala.
Astfel:

-dupa a, ı, o, u urmeaza -lar
-dupa e, i, ö, ü urmeaza -ler

Ex:

-kitap = carte / kitaplar = carti
-kadın = femeie / kadınlar = femei
-pantolon = pantalon / pantolonlar = pantaloni
-çocuk = copil / çocuklar = copii
-peçete = servetel / peçeteler = servetele
-deniz = mare / denizler = mări
-misafir = musafir / misafirler = musafiri
-köprü = pod / köprüler = poduri
-gül = trandafir / güller = trandafiri.

Exceptie: saat = ora / saatler = ore

Genul

In limba turca nu exista gen gramatical. Exista cuvinte ajutatoare, care se ataseaza substantivului:

Fem:
-kız = fata
-kadın = femeie
-bayan = doamna
-Hanım Efendi = doamna

Masc:
-erkek = barbat
-bay = bey = domn
-Bey Efendi = domn

Determinantul sta intotdeauna inaintea determinatului.

Ex:
-kız çocuk = fetita
-erkek çocuk = baiat
-kız arkadaş = prietena
-erkek arkadaş = prieten
-kız kardeş = sora
-erkek kardeş = frate
Pentru animale:
-dişi = femela (dişi maymun = maimuta femela)
-erkek = mascul (erkek maymun = maimuta mascul)
Daca nu este termen ajutator, consideram substantivul de gen masculin, iar la animale se considera specia.