ANUNT

Va anunt, cu parere de rau, ca doar acesteau au fost materialele mele si ca am terminat de postat pe blog tot ceea ce ni s-a predat la cursuri. Drept urmare, ceea ce voi posta in continuare (si sper sa o mai fac si sa nu lenevesc) vor fi doar informatii provenite din cautari personale, si nu din surse sigure. Astfel ca, de acum incolo, nu voi garanta corectitudinea informatiilor.

Dupa cum observati, limba turca este foarte grea (ca sa nu zic diferita), cerand atentie si efort, dar tot atat de frumoasa, logica si melodioasa. Pe mine, personal, m-a cucerit. Asa ca voi continua sa o descopar si sper sa revin cu noi lectii.

Va urez bafta la invatat! :)

Reforma alfabetului turc

Cu siguranta toti stiti ca acest alfabet al limbii turce, pe care il invatam noi acum, exista sub aceasta forma doar din anul 1928, an in care a avut loc reforma alfabetului turcesc, aplicata de Atatürk. Alfabetul arab, folosit de mai bine de 1000 de ani, a fost abandonat in favoarea noului alfabet latin-turc.

Schimbarea alfabetului era una dintre componentele principale ale reformei limbii in tanara Republica Turcia a anilor 1920. In timpul Imperiului Otoman limba oficiala era turca otomana, un amestec intre araba, persana si turca. De-a lungul existentei imperiului, intelectualii au imprumutat nu numai cuvinte din araba si persana, ci si expresii si structuri sintactice pe care le-au incorporat limbii turce. Aceasta limba, care nu era scrisa si vorbita decat de elita otomana, era aproape in totalitate de neinteles de restul populatiei turcesti din vremea aceea. Astfel, limba turca ramasese limba saracilor si a analfabetilor. Contestarea turcii otomane, amestec a trei limbi (araba, persana si turca) s-a manifestat in timpul perioadei numita Tanzimat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea prin vocile intelectualilor modernisti. Acestia criticau in special alfabetul, deoarece limba scrisa nu corespundea exact sunetelor turcesti. In consecinta, erau obligati sa recurga la o combinatie de semne pentru a reda sunetele turcesti.
Astfel, odata cu proclamarea Republicii Turcia in 1923, una dintre prioritatile fondatorului ei, Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938) a fost reforma limbii turce. Pentru asta trebuia, pe de o parte, sa purifice limba turca de toate imprumuturile, atat lexicale, cat si gramaticale, si pe de alta parte, sa schimbe alfabetul. Prin inlocuirea alfabetului arab cu unul latin-turc Atatürk voia "sa separe Turcia de radacinile islamice si sa faciliteze comunicarea cotidiana cu lumea occidentala" (Lewis, 1999 : 27). Reforma a inceput in mai 1928 si, datorita unei adeziuni nationale la aceasta cauza, alfabetul arab a fost inlocuit de alfabetul latin-turc in noiembrie 1928, devenind obligatoriu incepand cu 1 ianuarie 1929.


Primul intelectual care a abordat problema alfabetului arab in timpul Imperiului Otoman a fost ministrul otoman Antepli Münif Pacha(1830-1910). O a doua incercare de modificare a literelor arabesti a venit din partea poetului si politicianului azer Mirza Feth-Ali (1812-1878) care, in 1863, la Istanbul, a propus adaugarea a noi litere pentru a nota vocalele turcesti, ca mai apoi sa propuna literele latine. Insa aceasta propunere nu a fost acceptata, din cauza dificultatii evidente a executarii ei si din cauza unui evident risc de a uita invataturile islamice din trecut. Insa multe scoli se deschisesera in acea perioada, iar profesorii gandeau ca nu e necesar sa-l inveti versete din Coran pe copilul turc, ci mai degraba sa-i oferi o educatie moderna, cu un alfabet facil. Astfel, a inceput sa ia nastere ideea unui nou sistem de scriere bazat pe limba latina in scopul educatiei.
Tot in aceasta perioada s-a dezvoltat si jurnalismul. Ziarele, care constituiau o modalitate de informatie generala si de propagare a ideilor politice, trebuiau sa utilizeze o limba care sa fie inteleasa de intregul popor. Se voia simplificarea limbii, astfel incat sa se reduca distanta dintre turca otomana scrisa si turca vorbita de popor.
In acelasi timp, alfabetul latin devenea un sistem universal de scriere, iar Imperiul Otoman, care era in contact cu tarile Europei occidentale, era obligat sa-l utilizeze, intr-o oarecare masura, in corespondente si telegrame. De altfel, telegrama a ajuns la Istanbul in 1855 si doar alfabetul latin era utilizat pentru acest tip de mesaj. Astfel, timp de 70 de ani inainte de reforma alfabetului, literele latine erau deja utilizate de ministerele Imperiului.

Inainte de aceasta reforma, insusi Atatürk utiliza, in corespondetele sale, literele latinesti pentru ortografierea sunetelor turcesti. In timp ce era atasat militar la Sofia, putin inainte de Primul Razboi Mondial, Atatürk a corespondat in limba turca cu prietena lui din Istanbul, Corinne, scriindu-i cu ajutorul literelor frantuzesti. Aceasta este o parte din scrisoarea datata 13 mai 1914: "Dunya inssanlar idjin bir dari imtihandir. Imtihan idilène inssanin hère çualé moudlaka pèke rnouvafike djévabe vermessi mumqune olmaya bilire. Fékate duchunmélidir qui heuquurne djévablarin héiéti oumoumiyéssindène hassil olan mouhassalaya gueuré virilir." Iar transcrierea moderna arata astfel: "Dünya insanlar için bir dar-i imtihandir. Imtihan edilen insanın her suale mutlaka pek muvafık cevap vermesi mümkün olmayabilir. Fakat düşünmelidir ki, hüküm, cevapların heyet-i umumiyesinden hasıl olan muhassalaya göre verilir." (Pentru oameni, pamantul este un loc de examen. E posibil ca aproape fiecare om sa nu poata da un raspuns potrivit fiecarei intrebari. Dar trebuie sa se gandeasca ca verdictul este dat conform rezultatului obtinut din totalitatea raspunsurilor" (traducere aproximativa din franceza).

In acest context, albanezii musulmani ai Imperiului au fost primii care au optat pentru alfabetul latin. Lexicograful Şemseddin Sami si fratele lui Abdül Bey au creat un alfabet compus din 36 de litere latine si grecesti, care transcriau perfect limba lor materna, albaneza. Acest alfabet era numit A-be-ya, dupa primele 3 litere. In 29 ianuarie 1910, Hüseyin Cahit (Yalçın), redactorul unui ziar cunoscut, recomanda initiativa lor, declarand ca turcii ar face foarte bine sa urmeze exemplul albanezilor. Unii au trecut de la teorie la practica, cu incercari de adaptare a alfabetului latin, altii au propus modificari ale alfabetului arab, pentru a-l adapta mai bine limbii turce. Dar toate aceste incercari au ramas nefinalizate pana la proclamarea Republicii.

In perioada ce a precedat proclamarea Republicii, numarul intelectualilor ce propagau necesitatea trecerii la alfabetul latin a crescut. Era o dovada de curaj, in conditiile in care, pe de o parte, se opuneau gandirii conform careia literele arabesti erau trimise de Dumnezeu si ca a scrie si a citi cu aceste litere era o necesitatea religioasa, iar pe de alta parte, daca literele latine erau acceptate, ar avea loc bulversarea stiintei si culturii islamice si ruperea legaturilor cu trecutul. Intre 1924 si 1927 dezbaterea pe tema alfabetului a continuat, insa fara niciun rezultat concret. Singura idee impartita de majoritate era ca scrierea araba era principala cauza a analfabetismului.
In anul 1928, presedintele Republicii Turcia, Mustafa Kemal Atatürk, isi consacra toata energia in acest scop. El constituie o "comisie lingvistica" (Dil encümeni), divizata in doua grupe: prima se ocupa de scriere, iar a doua de reforma lexicala si gramaticala. Aceasta a studiat alfabetele mai multor limbi, precum: franceza, germana, engleza, italiana si maghiara. Noul alfabet, sub forma in care-l vedem azi, s-a raspandit in toata tara prin ziare, administratii si scoli.
In realitate, obiectivul lui Atatürk era sa creeze un stat nou, o natiune noua, o patrie noua si un nou alfabet. Alfabetul latin-turc era singurul predat in scoli incepand cu toamna lui 1929, cunostintele despre vechea scriere disparand treptat. De altfel, incepand din septembrie 1929, araba si persana au incetat sa fie predate in scoli ca si limbi straine.
Nu numai in Turcia a avut loc aceasta reforma, si alte popoare turcice adoptand un nou alfabet, precum azerii, uzbecii, turcmenii, kazahii, kirghizii.


Scrierea cu alfabet latin a fost prima etapa prin care s-a rupt noua natiune de trecutul sau otoman si islamic, avand in vedere ca acest lucru era considerat cauza subdezvoltarii ei. Lectura imediata a cuvintelor, chiar si a celor ignorate, si suprimarea dificultatilor ortografiei otomane, au facilitat eliminarea masiva a analfabetismului populatiei. Rata analfabetismului a scazut de la 80% in 1923, la 30% in 1980 si la 18% in 1998.

"Dintre toate reformele promulgate de Atatürk cu scopul de a occidentaliza Republica Turcia, reforma alfabetului si reforma limbii sunt probabil - avand in vedere situatia de azi, la 70 de ani dupa lansarea reformelor- cele care pot fi considerate cele mai reusite." (Brendemoen, 1998 : 242).

Intreg articolul in limba franceza il gasiti aici. De asemenea, daca doriti sa vedeti cum arata limba turca scrisa cu alfabet arab si transcrisa cu alfabet latin, rasfoiti aceasta gramatica din anul 1854.

Scurta prezentare

Limba turca (Türkçe) este o limba turcica vorbita în principal in Turcia (51,8 milioane), Bulgaria (810.000), Cipru (175.000), Grecia (300.000), Romania (30.000) şi de emigrantii turci dinUniunea Europeana (3-4 milioane). Numarul vorbitorilor nativi este estimat la 60 de milioane, iar numarul total de vorbitori la 75 de milioane. Daca se includ şi alte populatii care vorbesc cateva limbi foarte apropiate, situate in raport de dialect cu turca (azerii, turkmenii, etc.), numarul vorbitorilor nativi atinge 100 de milioane, iar numarul total al vorbitorilor 125 de milioane. Limba turca vorbita in Turcia (türkçe sau türk dili) face parte din marele grup al limbilor altaice.
Caracteristici:
-este aglutinanta, foloseste sufixe specifice intr-o ordine bine definita
-are armonie vocala, vocala din sufix se potriveste cu vocala ultimei silabe din radacina
-adjectivul precede substantivul
-semnul pentru plural lipseste în cazul în care se foloseşte un numeral sau un adverb de cantitate
-verbul se afla la sfarsitul propozitiei

(sursa: Wikipedia)

Limba turca

Mi-am propus sa creez acest blog pentru a impartasi cu voi secretele limbii turce, pe masura ce le voi descoperi si eu. Voi incerca sa prezint aici aceasta limba asa cum am invatat-o si eu de la profesoara mea, doamna Cristina Dinçer, si voi incerca, deasemenea, sa transmit aceeasi dragoste pentru o limba atat de frumoasa si de logica.

Tin sa precizez ca eu sunt tot incepatoare si cunosc strict ceea ce voi scrie aici, fara sa ma hazardez in alte explicatii in plus. Voi reda gramatica asa cum mi s-a prezentat si sper ca aceste informatii sa fie cuiva de folos. Deoarece, in dorinta mea de a asimila aceasta limba, am gasit prea putine prezentari ale acestei limbi in limba romana. Pe parcurs va voi oferi si linkuri catre siteuri in engleza si franceza care m-au ajutat pe mine.

Pana una alta, deja ati invatat cele doua expresii atat de necesare sufletului in orice limba :) Mai ramane sa le pricepeti si logic. Va doresc o sedere placuta pe acest blog care sper sa va fie util.

Iar acum invata sa-ti iubesti partenerul pe limba lui...

Inainte de a te iubi, trebuie sa-i fie dor...invata sa-i raspunzi la fel.